Piatra Craiului în ... trei episoade

text și fotografii
Călin Musteață 

Orice drumeț, căruia îi place să meargă pe munte, ar trebui să ajungă, măcar o dată în Piatra Craiului. Atât de frumoși sunt acești munți încât, dacă ajungi aici te îndrăgostești inevitabil de aceste locuri. Cineva asemăna Piatra Craiului, cu un dinozaur ascuns în pământ a cărui spinare a ieșit la suprafață. 

Dealtfel creasta Pietrii Craiului e destul de îngustă și anevoioasă, iar parcurgerea ei necesită multă atenție. Pământul negru asociat cu albul pietrei oferă o imagine fantastică, dar pe vreme ploioasă devine alunecos și mult mai dificil de parcurs. Pe scurt, Piatra Craiului este de departe cel mai frumos masiv de la noi din țară, dar și unul dintre cele mai solicitante. Zicea unul dintre drumeții pe care i-am întâlnit prin Piatra Craiului că nu oricine poate să urce în Crai, dar atunci când reușește să ajungă acolo, cu atât mai mult frumusețea acestuia este de apreciat.

Creasta Pietrii Craiului

Întreaga creastă este destul de greu de parcurs de la șaua Crăpăturii până în șaua Funduri, având 9 km de la vf. Turnu până la Funduri ( wikipedia). Există, totuși, acei care reușesc să parcurgă acest traseu într-o singură zi cu plecare din apropierea crestei. Cabana Curmătura, care este cea mai apropiată cabană sau refugiile, oferă posibilitatea de a fi dis – de – dimineață sus pentru a parcurge tot traseul de creastă într-o singură zi.

Valea Crăpăturii

Mult mi-am dorit să ajung în Crai, iar poveștile camarazilor de drumeție care au fost pe acolo, erau ca niște paie aruncate peste foc. Tot mai tare se aprindea acea dorință, dar momentul potrivit mă tot ocolea. Multe erau poveștile legate de Piatra Craiului inclusiv povestea Maratonului Pietrii Craiului, una dintre competițiile de alergare montană cu cea mai lungă tradiție de la noi din țară. Nu am nimic cu aceste maratoane montane, dar ediția din anul 2016 a fost momentul care mi-a oferit prilejul să ajung acolo. Unul dintre prietenii mei s-a înscris la MPC și m-a rugat să îl însoțesc până în zonă, astfel aveam la dispoziție o zi întreagă pentru drumeție prin Crai.

Episodul I. 1 Octombrie 2016. 

Am spus ” Piatra Craiului în ... trei episoade”, pentru că nici prin gând nu îmi trecea, atunci, că voi reuși să parcurg toată creasta, cel puțin nu atunci. La acel moment voiam doar să fac o drumeție prin Munții Piatra Craiului. Ș-apoi ... voi mai vedea dacă o să mai ajung pe acolo.

Tabăra

Zărnești, Cabana Gura Râului, este locul unde am pus cortul pentru prima noapte. În orășelul de la poalele Craiului era fierbere, a doua zi urma să aibă loc competiția de alergare montană. Noi nu aveam treabă cu asta. Spun noi pentru că nu eram singur. Adi și Ilinca erau părtași la drumeție. Am ales să parcurgem o porțiune din partea nordică a crestei, mai exact de la șaua Crăpăturii până la Vf. Ascuțit. În jurul orei 7: 00 am plecat de la cort. 

Fântâna lui Botorog

Ajungem la Fântâna lui Botorog, de unde am început urcarea pe traseul marcat BG spre Cabana Curmătura. De aici ne-am îndreptat pașii spre șaua Crăpăturii. Facem un scurt popas pentru o gustare, câteva fotografii și admirăm în voie peisajul. Ziua este frumoasă, senină. Este 1 octombrie și vremea este numai potrivită pentru drumeție pe munte. 

Spre vârful Turnu

Urmăm traseul marcat PR, traseu care ne urcă spre vf. Turnu 1911 m. Traseul este destul de solicitant, din loc în loc prevăzut cu cabluri sau lanțuri. Fiind, pentru mine, primul contact cu astfel de trasee, totul era ... uau ... 

Vârful Turnu îl atingem în jurul orei 12. Suntem sus, pot spune. De aici traseul nostru urmează matematic creasta. Până la vârful Ascuțit mai avem de ”pășit”. Rând pe rând lăsăm în urmă Șaua Padinei Închise și Vârful Padina Popii 2018 m. 

Vârful Ascuțit

Vârful Ascuțit îl atingem undeva în jurul orei 14. Aici ne tragem sufletul și mâncăm. Nu suntem singuri. Facem schimb de opinii cu ceilalți drumeți. Toată lumea e de acord că Piatra Craiului merită tot efortul pentru a ajunge pe crestele ei. Analizăm momentul și cădem de acord că pentru a parcurge traseul până la cel mai înalt punct al crestei am avea nevoie de mult timp. 

Vârful La Om se află la o distanță de 4 ore, conform indicatorului de pe vf. Ascuțit. De acolo pentru a ajunge la corturi am avea nevoie de mult mai mult timp decât ne oferă ziua. Ne mulțumim cu ceea ce am realizat și începem să coborâm pe traseul TA care ne conduce spre Curmătura. Ajunși la cabană zăbovim puțin ca să ne odihnim și ne continuăm coborârea spre Prăpăstiile Zărneștilor. 

Prăpăstiile Zărneștilor

Încet se lasă seara, dar lumina este încă suficientă ca să putem admira frumusețea pereților care mărginesc frumosul ”canion”. La ieșire din traseu se înserează tot mai bine, dar totuși reușim să ajungem la corturi ajutați de ultimele licăriri ale zilei. Minunată zi de toamnă la primul contact cu Piatra Craiului.

Episodul II. 25 septembrie 2021. 

Sunt cam cinci ani de când am fost prima dată în Piatra Craiului. De atunci am umblat prin multe locuri, dar în Crai nu s-a nimerit să ajung iar. 

Un prieten zicea că ... ”nu-i bai dacă nu poți să ajungi pe un munte din cauza vremii nepotrivite, muntele nu se mută, tot acolo e și o să ai ocazia altă dată”, ... nu s-a potrivit. Ei, acuma a venit momentul unei noi întâlniri. 

De data aceasta am hotărât, adică s-a hotărât o altă abordare a Pietrii Craiului. Ne-am propus să parcurgem porțiunea de creastă numită Creasta Sudică, adică zona cuprinsă între vârful La Om și Funduri. 

Am plecat dimineața devreme spre Plaiul Foii. Cu o seară înainte s-au purtat discuții ... și discuții asupra traseului și în final s-a convenit să parcurgem tot traseul, care necesita vreo 15 ore de mers cam în continuu. 

Discuții ... discuții 

Așa cum spuneam, am lăsat mașinile în parcare în Plaiul Foii și urmând traseu BR am pornit spre creastă trecând pe lângă refugiul Șpirlea. Am ales să urcăm în creastă prin zona numită La Lanțuri. Vremea este frumoasă, senină. Urcăm cu spor, dar dificultatea traseului își spune cuvântul și suntem nevoiți să facem pauze mai dese decât de obicei. La Lanțuri ..., pentru că sunt multe porțiuni care sunt amenajate cu cabluri sau lanțuri. 

La odihnă 

La 12: 30 suntem la refugiul Grind II. Aici facem regrupare, o scurtă pauză și ne îndreptăm spre vârful La Om sau Piscul Baciului 2238 m. Ca să descriu trăirile din acel loc nu găsesc cuvintele potrivite. Trebuie să fii acolo ca să poți să înțelegi. Rotocoale de nori urcau din vale, dinspre Peștera, spre noi. 

Totul era la superlativ și nu am mai fi plecat, dar până jos este cale lungă. În jurul orei 13: 30 ne punem, totuși, în mișcare spre șaua Funduri, după ce am făcut mulțime de fotografii. Creasta se înșiră în fața noastră luuungă și crenelată. Ne trebuie mai mult de trei ore ca să parcurgem multitudinea de vârfuri și șei. 

La 16: 45 ne odihnim în apropierea refugiului Funduri. De aici după o coborâre cam anevoioasă urmând traseul TA revenind pe sub perete. 

Cerdacul Stanciului

Capre negre pe Marele Grohotiș

Cerdacul Stanciului, Marele Grohotiș, turme de capre negre, Garofița Pietrii Craiului, toate rămân în urmă, luând cu noi doar fotografiile acestor minunății ale naturii. 

Soarele se pierde la orizont. Noaptea își face prezența și ne obligă să folosim lanternele. 

Licurici

Traseul, foarte bine marcat se zărește în lumina frontalelor. Observ că marcajele traseului sunt foarte vizibile și reîmprospătate de curând, felicitări celor care au trudit la treaba asta. Depășim refugiul Șpirlea. De aici suntem ca acasă, dar mai avem încă mult de mers. Undeva trecut de ora 23 reușim să ajungem și la mașini. Ajunși la pensiunea unde ne-am cazat printre o bere și o poveste rând pe rând trecem la somn. Suntem obosiți dar bucuroși de reușita noastră. Chiar e o reușită. Am fost Andreea, Cosmin, Sandu, Ioana, Alin, Horea, Angela, Anamaria, Dani, Feri, Elena, Claudia, Bogdana, Radu, George, Robert, Dacia, Călin.

... vremea ... 

Episodul III. 17 septembrie 2022. Iar în Piatra Craiului. După aproape un an, am revenit în zona Piatra Craiului. De ce? A rămas, pentru mine, o bucată neparcursă. Aveam temele făcute. Același traseu ca anul trecut, doar că de data aceasta urma să ne îndreptăm pașii nu spre sud ci spre nord, adică Creasta Nordică. Porțiune mai scurtă, dar la fel de tehnică. 

Urcare pe La Lanțuri și coborâre pe la Refugiul Speranțelor, Padina lui Călineț. De data aceasta timpul nu a vrut să fie de partea noastră. Mă rog, era mijlocul lunii septembrie, capricioasă lună. Am sperat să avem timp frumos. Dimineața, nu era deloc promițătoare, totuși am pornit. Nu ploua, dar vremea era mohorâtă. După ce am depășit refugiul Șpirlea, norii au început să se adune deasupra crestei. Am continuat să urcăm. 

    Speranțele noastre sunt spulberate după ce ajungem La Zăplaz. Aici ploaia se intensifică. Până acum era, așa, un fel de burniță mai bogată. Ne adunăm sub un molid și analizăm situația. Deloc plăcută. După câteva ochiade aruncate spre creastă hotărâm să mai urcăm o jumătate de oră. Dacă ploaia se intensifică și sus se aud tunete, ne întoarcem. Dacă nu, atunci continuăm urcarea. Spre norocul nostru vântul mai împrăștie norii. Sus e liniște. Norii se îngrămădesc jos, sub noi. Nu sunt mulți. Urcăm. La 12: 20 suntem în șaua Grindului. Sus vântul suflă, plafonul de nori nu e amenințător. Se pare că avem noroc. În refugiu ne regrupăm. Ne schimbăm hainele transpirate și renunțăm la cele de ploaie. Luăm o gustare și ne îndreptăm spre nord. 

După 30 de minute suntem La Om. Fotografii și povești. Mai sunt și alți drumeți care au urcat din diferite direcții. Toți suntem optimiști din perspectiva vremii. Dealtfel toată ziua a fost în regulă, nu am mai avut probleme cu ploaia. 

La om

Ne îndreptam spre vârful Ascuțit, care e departe, nici nu se zărește. Trecem de Vârfurile Zbirii 2220 m, Țimbalul Mic 2193 m, Țimbalul Mare 2177m. 

Vârful Ascuțit  ... în 2016 ... 

După trei ore suntem pe vârful Ascuțit 2133 m. Ne adunăm, facem fotografii și ne odihnim. Emoția revederii locului după șase ani mă încearcă, dar și o emoție a unei împliniri: toată creasta Piatra Craiului. Mă simt ca acasă. Oricum Piatra Craiului mai are încă multe locuri frumoase care trebuie vizitate. 

... pe traseu ...

Nu zăbovim foarte mult. Până la mașini mai avem de coborât mult. Pe traseul TR care ne duce spre refugiul Speranțelor și de acolo mai departe mai e cale lungă. Coborârea pare că nu se mai termină. Totuși avem bucuria să întâlnim flori de colț. Le credeam trecute. Noaptea ne cuprinde încetul cu încetul nu înainte de a putea vizualiza de sus, traseul pe care urma să îl parcurgem. La șosea ajungem când întunericul e de nepătruns. Pfai ... și mai e ajutat și de o nenorocită de ceață. Ajunși la drum nu e gata. Eu cu Radu trebuie să mergem vreo 2 – 3 km mai sus după mașini. Până se adună colegii noștri și își dezmorțesc picioarele ne-am întors. Am mers în total puțin peste 14 ore cu tot cu pauze, aproximativ 17, 5 km. O oră mai târziu punem de o petrecere la pensiune ca să sărbătorim așa cum se cuvine pe onorat Piatra Craiului. 

Am fost Elena, Elena, Dani, Andreea, Radu, Feri, Bogdana, Cosmin, Claudia, Andreea și Călin din Echipa de Munte. 

  Ture plăcute oriunde veți merge!